Am văzut Taj Mahal-ul în poze de atâtea ori. Totuşi, realitatea depăşeşte cu mult orice imagine. Impresia pe care mi-a lăsat-o acest loc e cea a perfecţiunii şi armoniei. La fel că un superb apus de soare, Taj-ul te lasă fără cuvinte. Prin simplitate şi simetrie e un simbol al eleganţei. E un monument extrem de feminin şi delicat ce sfidează greutatea marmurei. Emoţie sculptată în piatră sau, cum spunea Tagore, “o lacrimă pe obrazul timpului”.

Aflat în Agra, monumentul e considerat cel mai bun exemplu de arhitectură mogulă din India şi e una din cele 7 minuni ale lumii.

Povestea Taj Mahal-ului este una despre iubirea care depăşeşte moartea. Cel puţin aşa se spune. Construirea Taj-ului a fost poruncită de conducătorul Shah Jahan (1628-1658). Soţia cea mai dragă a acestuia, Arjumand Bano Begum, iubită, prieten, consilier politic, a devenit ulterior Mumtaz Mahal (Coroana Palatului). Mumtaz i-a dăruit lui Shah Jahan 14 copii şi l-a însoţit pe împărat peste tot, inclusiv pe câmpul de luptă. Într-una din campaniile militare, Mumtaz a murit dând naştere celui de-al 14 copil. Ultima ei dorinţă a fost ca împăratul să-i dovedească iubirea construind cel mai frumos mausoleu.

Construcţia monumentului a început în 1632 şi a durat 22 de ani, implicând munca a peste 20.000 de oameni. Se spune că Imperiul Mogul a dispus la vremea respectivă de enorme bogăţii şi resurse financiare. Astfel, pentru a da viaţă acestui proiect cele mai de calitate materiale au fost folosite, cei mai talentaţi meşteri şi artizani au fost angajaţi.

Accesul la Taj se poate face prin 3 porţi din piatră roşie de Agra, perfect aliniate cu centrul monumentului. Fiecare poartă e că un văl care îţi dezvăluie treptat frumuseţea ascunsă în spate.

După ce treci de poartă vezi la depărtare superba bijuterie albă de care te apropii traversând grădina, charbagh (char=patru, bagh=gradina), ca un covor persan. În Islam, grădina are o simbolistică spirituală. Potrivit Coranului, paradisul este o grădină minunată iar grădină de pe pământ trebuie să fie o reflectare a paradisului. Dintr-o suprafaţa totală de 580 m x 300 m, grădina ocupă 300 m x 300 m.

Taj-ul a fost construit, strategic, pe malul râului Yamuna care furniza apa necesară printr-un ingenios sistem de aprovizionare. Apa este parte a paradisului, în viziunea profetului Mohamed. În mod normal, canalele care traversează grădina reflectă silueta vaporoasă a Taj-ului iar fântânile arteziene, când funcţionează, transformă locul într-o Grădină a Edenului.

Taj-ul este construit din marmură albă, adusă din Rajasthan. În funcţie de momentul zilei, de la răsărit la apus, marmura reflectă nuanţe şi culori de tot felul.

Impresionează armonia dimensiunilor şi a spaţiului folosit, stilul combinând superlativul artei indiene şi persane. Una din caracteristicile principale ale arhitecturii mogule este simetria radială şi bilaterală. Astfel, din orice parte te-ai uita la Taj, vezi acelaşi lucru. Are formă octogonală, cu feţe identice. Înăuntru sunt 16 camere, 8 pe fiecare nivel. Mumtaz este înmormântată de-a dreapta lui Shah Jahan, cu faţa către Mecca. Vizitatorii pot vedea doar o replică a mormintelor, originalele aflându-se în camera subterană.

Mausoleul este construit pe o platformă cu câte un minaret în fiecare colţ. Dacă te uiţi cu atenţie, fiecare minaret nu este perfect vertical ci înclinat spre exterior, astfel încât, în caz de cutremur să nu se prăbuşească peste construcţia centrală.

E evident că fără avansate cunoştinţe de tehnologie şi ştiinţă, fără mii de minţi strălucite şi mâini îndemânatice asemenea perfecţiune nu se putea realiza.

Dacă de departe Taj-ul te impresionează prin armonia între grandoare şi eleganţă, de aproape eşti surprins de minunăţia detaliilor.

Inscripţiile din Coran, frumos caligrafiate cu negru, se folosesc de iluzia optică ca să arate de aceeaşi dimensiune când te uiţi de jos. Cei care au studiat tematica acestor inscripţii spun că locaţia şi forma monumentului sunt o reprezentare a tronului lui Allah care domneşte peste Grădina Paradisului în Ziua Judecăţii.

Decoraţiunile superbe sunt realizate prin piatra dură, pietre preţioase şi semipreţioase fiind integrate în marmură sub formă de modele florale repetitive. Prin arabesque precizia matematică devine estetic şi simbol. Fiecare colţisor e minuţios decorat, ca o operă de artă unică. Din păcate, dacă timpul nu a fost un duşman suficient de puternic, invaziile străine şi vârtejul istoriei au reuşit să mutileze faţa Taj-ului. În prezent, pietrele strălucitoare despre care se vorbeşte lipsesc cu desăvârşire şi puţine sunt colţurile rămase perfect intacte.

*** Vizita mea la Taj Mahal nu ar fi fost la fel de specială fără ajutorul Simonei (http://incredibleindianart.blogspot.com/) şi al lui Zakir. Le mulţumesc din suflet pentru că mi-au dăruit amintiri frumoase în Agra.

Începutul de secol XX aduce cu sine şi o mare schimbare a preferinţelor în ceea ce priveşte gustul românilor pentru arhitectură. De la Ion Mincu şi Toma Socolescu, până la Duiliu Marcu, Grigore Cerchez sau Petre Antonescu, faţa României s-a schimbat în această perioadă şi datorită arhitecturii promovate de noul stil neo-romanesc. Putem spune că aceşti mari arhitecţi reprezintă mâinile care au desenat România modernă.
Petre Antonescu (1873-1965) a fost arhitect, profesor la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti pe care o conduce între 1931 şi 1938, planificator urban, restaurator de monumente istorice, membru în Comisiunea Monumentelor Istorice şi, începând din anul 1945, membru titular al Academiei Române. Studiază arhitectura la Beaux-Arts în Paris (1893-1899) şi întors în ţară, începe o rodnică activitate în învăţământ, în special în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice şi domină activitatea arhitecturală românească din prima jumătate a secolului XX prin promovarea consecventă a unui stil neo-românesc coerent. Este autorul unui număr impresionant de locuinţe, construcţii religioase şi clădiri publice monumentale, toate obiective în a căror expresie elaborează, aplică şi dezvoltă forme plastice arhitecturale viguroase, originale, dând astfel o interpretare inedită unor forme şi elemente ale arhitecturii româneşti vechi tradiţionale (brâul în torsadă, butonii şi chenarul moldoveneşti, pridvorul, loggia sau capitelul şi balustrada brâncovenească). Iată câteva: Primăria Capitalei, Facultatea de Drept, Palatul Creţulescu, Institutul de Istorie, Cazinoul Constanţa, Hotelul Triumf, Şcoala Română din Roma, Palatele de Justiţie din Buzău şi Brăila sau Arcul de Triumf din Bucureşti.
Răspunzând la invitaţia Regelui Carol I al României, realizează două dintre cele mai frumoase şi reprezentative clădiri din Sinaia: Hotelul Palace (1911) şi Cazionul (1912). Dar tot în Sinaia mai există şi alte câteva clădiri ale renumitului arhitect, mult mai puţin cunoscute:
Staţia de întreţinere CFR Sinaia, secţia L5, una dintre primele clădiri cu planşee din beton armat din ţară, este construită în 1912 pentru uzul Direcţiei generale de poduri şi şosele din cadrul Ministerului de Lucrări Publice. Construcţia adăpostea birourile şi locuinţa personalului tehnic ataşat la lucrările de întreţinere şi construcţie, iniţial al şoselelor Ploieşti-Predeal şi Sinaia-Târgovişte iar ulterior la întreţinerea căii ferate Bucureşti-Braşov. Clădirea face parte din seria de ”cantoane” începută în 1908 la solicitarea Ministerului, construcţii realizate conform solicitării acestuia, într-o arhitectură de inspiraţie tradiţionala românească. În aceiaşi serie se înscrie şi ”cantonul dublu tip” menit să completeze numărul insuficient al celor deja existente pe drumurile publice din ţară. Construcţia cuprinde două locuinţe pentru cantonieri, una la parter şi alta la etaj, fiecare compusă din câte două camere şi dependinţe.
Mausoleul de la Mănăstirea Sinaia, a fost amenajat într-una din chiliile existente care, împreună cu biserica, formează Mănăstirea Sinaia. Chilia, care astăzi este mausoleu, se compune din două compartimente deschise între ele (cavoul domnului Tache Ionescu fiind amplasat în cea din spate), ambele precedate de un mic vestibul cu acces direct din curtea Mănăstirii. Cantoanele tip le întâlnim pe tot traseul DN1, două dintre ele fiind amplasate în Sinaia, unul la intrarea dispre Bucureşti (imediat după pod), celălalt la intrarea dinspre Braşov (Gura Pădurii). Între timp meseria de cantonier a dispărut şi cele două cantoane şi-au pierdut destinaţia iniţială şi au fost ”modernizate” de noii lor proprietari de ocazie. Mausoleul de la Mănăstire se poate vizita, este bine întreţinut, dar prost semnalizat şi nu are nici o referire legată de statutul lui de monument istoric sau legată de ilustrul său autor. Clădirea secţiei L5, situată în imediata vecinătate a Cazinoului, a fost reparată de curând şi trece tiptil din patrimoniul CFR spre statutul de proprietate privată. Clădirea nu poate fi vizitată. arh. Nicolae Dan MANEA

sursa : zvp.ro

Teatrul Masca inaugurează sala Jacques Lecoq, din Bulevardul Uverturii nr. 70-72, miercuri, 12 ianuarie, ora 20.30, cu spectacolul “Iunia”, de Ioana Macarie. “Este posibil ca teatrul să fie Edenul pierdut, iar o sală de teatru să fie misterioasa poartă a Raiului. Intraţi, dragii mei!”, îşi invită Mihai Mălaimare oaspeţii.  “O sală de teatru înseamnă întotdeauna un început, pentru că, ori de câte ori intri într-o sală de teatru, ceva se schimba în organizarea întregii existenţe: lumea poate fi mai bună, viaţa poate fi mai fericită, moartea şi prostia par a fi exilate pe alte meleaguri şi chiar dacă totul nu este decât o iluzie, avem cu toţii nevoie de ea pentru a rezista unei lumi ticăloase, unei vieţi din ce în ce mai nefericite, unei morţi atât de cuprinzator mondiale şi unei prostii care tinde să cucerească spaţiul interstelar”, scrie Mihai Malaimare pe blogul Teatrului Masca.    Primul spectacol pe scena noii săli aduce în atenţie povestea unei artiste singure, în jur de 45 de ani, care a ales întotdeauna cariera ei de cântăreaţă în locul familiei. Stabilitatea, siguranţa şi încrederea unei familii nu au atras-o, tocmai pentru că singuratatea şi independenţa sunt singurele lucruri care au condus-o până acum în viaţă. Iuniei, interpretată de Ana Maria Pâslaru, îi mai rămâne doar regretul momentelor în care a ales singurătatea şi cântecul, ca unică formă de exprimare a trăirilor sale.

sursa : evz.ro

Detaliu, culoare, imagini simple şi totuşi… atât de complexe. Pe asta se bazează expoziţia fotografică a lui Ioan Mihai Cochinescu. Sâmbătă, la Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”, a avut loc vernisajul care explică Londra aşa cum poate  puţini au cunoscut-o

„Red London pentru că asta, în primul rând, mi-a atras atenţia în peisajul londonez; faptul că, la modul propriu vorbind, multe dintre elementele de peisaj erau colorate în roşu. M-am gândit că ar trebui să fac şi eu ceva, să atrag atenţia asupra pericolului roşu, culmea, într-o capitală atât de luminoasă”, a explicat artistul fotograf Ioan Mihai Cochinescu. La vernisaj au fost prezenţi foarte mulţi prieteni ai artistului care erau nerăbdători să vadă fotografii care scot în evidenţă frumosul simplu. „O să fiu subiectiv, pentru că Ioan Mihai Cochinescu îmi este un vechi prieten şi îi cunosc toate defectele şi toate calităţile, toate sunt îmbinate în expoziţia de aici. În spatele acesteia se află expoziţia cu fotografii de la Veneţia, cea cu fotografii de la Paris, se află experienţa lui muzicală, cărţile lui… Cochinescu este omul orchestră. Aici cântă la un singur instrument, dar în spatele acestui instrument simţim un cor de sirene”, a spus scriitorul Florin Dochia

Timpul altei culori
„După Albastru de Paris, la Mihai a venit şi Roşu de Londra. Expoziţia face parte din perioada lui cuminte, în sensul în care Mihai Cochinescu a spart, în anii ’80, zăgazuri importante în fotografia românească”, a adăugat regizorul Mihai Vasile.
O banală cabină telefonică, o clădire în Londra sau un autobuz… atrag atenţia celor care privesc detaliile… pentru că sunt roşii… Expoziţia artistului Ioan Mihai Cochinescu poate fi văzută la Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” toată luna decembrie

sursa : zvp.ro

În luna cadourilor, conducerea Centrului Aurel Stroe din Buşteni, le oferă turiştilor şi localnicilor, aşa cum obişnuieşte la fiecare sfârşit de an, daruri culturale diversificate. Programul bogat este menit să atragă publicul de toate vârstele către actul cultural.

Calendarul activităţilor din 2010 se încheie în staţiune cu expoziţii,  spectacole de balet şi concerte de Crăciun. Primele evenimente din luna decembrie au debutat deja cu o expoziţie de goblenuri, care cuprinde 129 de tablouri. Artiştii, respectiv membrii Clubului de Goblen din Ploieşti, au organizat prima expoziţie în anul 1992, iar de atunci, creaţiile lor au ajuns în mai multe locuri din ţară, inclusiv la poalele Bucegilor.  Şi sala de spectacole a găzduit un recital cameral, susţinut de 45 de elevi ai Liceului de Artă din Ploieşti în faţa unui public numeros. „Este pentru a treia oară când expoziţia de goblenuri este prezentată la Buşteni, însă acum are foarte multe lucrări noi, care sunt extraordinare. Multe sunt specifice sărbătorilor de iarnă. Publicul a fost numeros la vernisaj, dar şi la recital, şi ne-am bucurat să-i avem alături pe elevii din Buşteni. Din păcate, stagiunea George Enescu s-a încheiat cu un recital de vioară, clarinet, saxofon şi pian. Există o urmă de regret pentru că s-au încheiat aceste recitaluri maraton, care au debutat pe 13 februarie, însă ele vor fi reluate anul viitor”, a precizat directorul Centrului Aurel Stroe din Buşteni, Constantin Spurcaciu. Pe 13 decembrie, copiii care urmează cursurile de dans modern, de vioară, chitară şi pian la Centrul Cultural Aurel Stroe, vor susţine un concert specific sărbătorilor de iarnă, iar la jumătatea lunii, o trupă din Braşov, formată din doi actori şi un balerin de la Operă, va prezenta un spectacol de succes, care se doreşte a fi o surpriză pentru public. Aşa cum era de aşteptat şi colindele vor răsuna în instituţia de cultură. În următoarele zile, conducerea centrului va expune mai multe icoane pe lemn pictate de Gabriela Olaru, iar vizitatorii vor putea intra şi în muzeul deschis în memoria compozitorului Aurel Stroe, gratuit. De asemeenea, grupul coral Sostenuto, care se pregăteşte la instituţia de cultură va susţine mai multe concerte de Crăciun în Sinaia, Buşteni şi Predeal la finalul anului

sursa : zvp.ro

La Sinaia, luna noiembrie este dedicată activităţilor culturale. Centrul „Carmen Sylva” a conturat deja calendarul evenimentelor, acesta cuprinzând vernisaje, lansări de carte, cursuri de dans şi concerte camerale.

Instituţia de cultură va promova luna aceasta, artiştii şi scriitorii sinăieni. Astfel, în sălile de expoziţie, localnicii şi turiştii sunt invitaţi să admire lucrările pictoriţei Dorina Dima, iar, în paralel, să asiste la o lansare de carte. „Începem evenimentele pe 4 noiembrie, la întâlnirea de la Clubul Doamnelor, cu o prezentare de produse naturiste, iar pe 6 noiembrie vom vernisa expoziţia de pictură semnată de Dorina Dima din Sinaia. Cu această ocazie, vom lansa şi cartea „Mens sana in corpore sano cu reţete vegan”, care este scrisă de o localnică, Viorica Istrate. Pe 9 noiembrie, vom avea prima întâlnire cu tinerii care s-au înscris la cursurile de dans, iar pe 13 organizăm, împreună cu asociaţia culturală Sempre Concerto, un concert cameral de vioară şi pian”, a precizat directorul Centrului Cultural «Carmen Sylva», Anca Hogea.
Povestiri turistice
Şi scriitorul Costin Ştefan îşi va lansa, la instituţia de cultură, volumul II al cărţii „Jurnalul unui vagabond prin lume”. Primul volum a apărut în urmă cu doi ani, iar autorul a ţinut să-l prezinte publicului sinăiean şi acum revine în staţiune pentru a le împărtăşi cititorilor experienţele turistice trăite în diverse ţări. „Costin Ştefan a decis să lanseze la noi ultimul volum al cărţii sale de călătorii, însă, deocamdată nu ştim data exactă a acestui eveniment. Pentru luna noiembrie, mai avem o surpriză pe care nu o putem divulga încă. Este vorba despre o persoană care va conferenţia la Sinaia şi ne-am bucura tare mult să o avem alături de noi. Centrul Cultural are în permanenţă uşile deschise, aşa că îi aşteptăm pe turişti şi localnici să participe la aceste evenimente”, a mai adăugat Anca Hogea. La instituţia de cultură, continuă cursurile de desen, gastronomie şi întâlnirile cu seniorii. De asemenea, elevii talentaţi sunt aşteptaţi săptămânal la cenaclul literar „Cristian Tăbăraş” pentru a-şi valorifica potenţialul creativ. 

sursa : zvp.ro

Ploieştenii şi nu numai ei pot vedea cu ochii lor celebrul coif de aur de la Coţofeneşti, cea mai remarcabilă descoperirea arheologică făcută pe teritoriul judeţului Prahova.

Piesa a fost adusă de la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie din Bucureşti şi alături de alte 13 obiecte toate din aur compun cea de-a doua ediţie a expoziţiei „Comorile Dacilor”. Obiectele sunt superbe şi dezvăluie latura artistică a strămoşilor noştri. „Obiectele nu au fost făcute de nişte oameni cu studii înalte, erau nişte artişti care aveau un simţ deosebit al proporţiilor şi care au găsit, probabil urmând o tradiţie îndelungată, pentru că nimic nu apare peste noapte, au găsit formele acestea perfecte pe care le-au transpus în aur”, a explicat directorul Muzeului Naţional de Istorie, Ernest Oberlander-Târnoveanu.
Costuri foarte mari
Aducerea acestor comori la Ploieşti a costat, însă, o avere, adică două miliarde de lei vechi, care asigură paza, transportul şi asigurarea obiectelor. Şi, cum în Prahova cultura este la mare preţ, cercetările arheologice continuă şi acum în comuna Dumbrăveşti, unde se doreşte a se stabili cu certitudine că acolo îşi stabilise reşedinţa o legiune importantă a Romei. Pentru lucrările arheologice de aici se încearcă a se atrage fonduri europene.
Prezent la vernisaj, omul politic Mircea Ionescu-Quintus a încercat o paralelă între prezent şi vremurile de mult apuse: „Parcă ar fi nevoie de un guvern romano-dac, dacă oamenii ăştia, cu atâta vreme înainte, au fost în stare să facă asemenea bijuterii“.
Este prima dată, după 82 de ani, când coiful de la Coţofeneşti se întoarce acasă, în Prahova. Acesta va rămâne la Ploieşti două săptămâni, până pe 31 octombrie. Un bilet de intrare pentru adulţi costă 8 lei, iar pentru copii şi grupuri 4 lei. În ediţia de anul viitor, conducerea muzeului speră să aducă renumita Cloşcă cu puii de aur. 

sursa : zvp.ro

Deşi elevii abia au început anul şcolar, mulţi dintre ei au mers deja la Biblioteca Municipală «C. I. Istrati» din Câmpina să împrumute cărţile de care au nevoie. Oricine doreşte să citească o carte bună poate să-şi facă aici o fişă pentru a intra în baza de date. „Biblioteca a fost deschisă pe toată perioada vacanţei de vară, activitatea aici a fost destul de intensă, iar elevii au venit să citească în vacanţă, în special în lunile august şi septembrie. La începutul fiecărui an şcolar, aşteptăm învăţătoarele şi profesoarele împreună cu elevii, le prezentăm activitatea din bibliotecă, le facem fişe, iar ei pot împrumuta orice au nevoie”, a spus directorul Bibliotecii Municipale, Liliana Oiştie. Achiziţia cărţilor la Bibliotecă se face trimestrial, în perioada verii făcându-se o achiziţie de 300 de volume. Cum câmpinenii deja s-au obişnuit, Biblioteca este şi gazda ideală pentru unele activităţi culturale din oraş. “În această perioadă de toamnă vom avea lansarea cărţii lui Dan Ciachir, „Gânduri despre Nae Ionescu”, iar la începutul iernii, pe 1 Decembrie, avem o manifestare legată de Ziua Naţională a României”, a mai spus Liliana Oiştie. Indiferent de vârstă şi preferinţe, cu toţii sunteţi aşteptaţi la Bibliotecă, acolo unde cuvintele de pe hârtie sunt la înălţime.

sursa : zvp.ro

Casa de Cultură din Buşteni a primit un nume nou, cel de Centrul Cultural „Aurel Stroe”. Timp de 16 ani, marele compozitor român, a poposit, în fiecare vară, în staţiune, deoarece era îndrăgostit de acest loc şi îi plăcea să admire munţii.

Inaugurarea Centrului Cultural „Aurel Stroe” a fost făcută duminică după-amiază, în prezenţa mai multor oficialităţi locale, reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi Cultelor, muzicieni, membri ai familiei compozitorului şi turişti. Prima parte a festivităţii a fost marcată prin dezvelirea unei plăci comemorative, în animtirea celui care a oferit în fiecare vară la Buşteni cursuri gratuite studenţilor şi profesorilor din România. „Ne dorim ca, în memoria muzicianului, să organizăm anual Festivalul „Aurel Stroe”. Noua denumire a lăcaşului de cultură din Buşteni constituie o mândrie pentru noi, dar, în acelaşi timp, şi o obligaţie morală de a organiza tot mai multe acţiuni diversificate”, a precizat primarul oraşului Buşteni, Emanoil Savin.
În incinta Centrului Cultural, a fost inaugurat şi un muzeu dedicat compozitorului, iar publicul a fost invitat să-l viziteze. Soţia sa, Angelika Stroe, a donat mai multe obiecte personale, piese de mobilier şi partituri care au aparţinut compozitorului, pentru ca toţi cei care trec pragul instutuţiei să poată intra, preţ de câteva minute, în lumea lui Aurel Stroe. „Soţul meu şi-a dorit să fie înmormântat în Buşteni şi mă bucur că acum s-a inaugurat acest muzeu. El spunea că de aici porneşte idealismul european. Din acest motiv, am luat toate lucrurile din camera în care a locuit 21 de ani şi m-am gândit că ele vor fi de folos pentru studenţi şi doctoranzi. Am făcut copii la operele şi tratatele sale de muzicologie şi le-am adus în staţiune. Am luat şi cărţile la care ţinea cel mai mult, diplomele pe care le-a primit, dar şi CD-urile sale. Sper că este o arhivă bună pentru toţi cei interesaţi”, a spus soţia compozitorului, Angelika Stroe. Evenimentul s-a încheiat cu o premieră naţională. Filarmonica „Banatul” din Timişoara a susţinut spectacolul cu opera „Orestia II”, spectacol care, acum 31 de ani, a fost prezentat în Franţa în premieră absolută, sub regia lui Lucian Pintilie. Din 1992 până în 2008, când a încetat din viaţă, Aurel Stroe a venit în fiecare vară la Buşteni şi a predat lecţii gratuite, iar acum, pentru eforturile sale şi pasiunea pentru muzică, administraţia locală i-a acordat, în semn de recunoştinţă, titlul de cetăţean de onoare al oraşului post-mortem.

sursa : zvp.ro

Cercul de creativitate umană din cadrul Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova expune, la Sinaia, 200 de goblenuri lucrate de 12 dintre membrii săi. Vernisajul expoziţiei sugestiv intitulate “Culorile toamnei” a avut loc sâmbăta trecută, la Centrul Cultural “Carmen Sylva” din stațiune.
Este cea de-a doua colaborare din acest an dintre muzeul respectiv şi instituţia de cultură din Sinaia, după prezentarea expoziţiei “Vederi din universul de dincolo de vedere”, care a avut loc în perioada mai – iunie 2010. Lucrate cu pricepere, migală şi dăruire, peisajele, florile şi portretele, reproducerile după capodopere ale picturii universale expuse de artiştii firului de aţă, vor încânta privirile şi sufletul vizitatorilor, prin viziune şi colorit, prin sugestie şi mesaj, prin măiestrie. Expoziţia de goblenuri de la Sinaia va rămâne deschisă publicului vizitator până pe data de 15 octombrie 2010.

sursa : zvp.ro