Pentru persoanele care sufera de diabet, scaderea in greutate poate insemna renuntarea la injectiile cu insulina si la alte medicamente. Construirea unui plan bun de pierdere in greutate pentru o persoana cu diabet se va face impreuna cu un expert. Nu exista nici o urma de indoiala: persoanele cu diabet zaharat tip 2, care sunt supraponderale, daca pierd din kilograme vor avea un nivel mai scazut al glicemiei, o sanatate mai buna si se vor simti mai bine.

Dar inainte de a respecta acest plan, este important ca pacientul sa colaboreze bine cu medicul – deoarece in timpul dietei, glicemia, nivelul de insulina si medicatia trebuie urmarite cu atentie. Este important sa nu se faca nici o greseala, se sa urmeze calea corecta: indiferent de greutatea unui pacient, glicemia va scadea chiar daca acesta va slabi doar cateva kilograme. Unele studii au demonstrat ca o combinatie intre dieta si exercitii fizice reduce riscul de aparitie al diabetului cu 58%. Acestea au inclus persoane supraponderale si care aveau o glicemie marita, dar nu atat de crescuta pentru a se putea pune diagnosticul de diabet.

Structura virsului AH1N1 nu s-a modificat, a declarat reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) pentru România, dr. Victor Olsavsky.

El a explicat că, din acest motiv, tulpina AH1N1 a fost introdusă în vaccinul antigripal pentru actualul sezon. Cele mai afectate sunt persoanele care au boli asociate şi tinerii, transmite Agerpres, citând OMS.

“Aşa cum s-au aşteptat specialiştii, s-a înregistrat o creştere a valului epidemic în partea de vest şi ne aşteptăm să vină şi la noi”, a spus Olsavsky.

Potrivit Centrul European pentru Controlul al Bolilor, peste 40% din îmbolnăvirile de gripă de până acum au fost datorate virusului AH1N1.

În România, săptămâna trecută au fost confirmate patru cazuri de gripă cu virusul AH1N1, iar două persoane, care sufereau şi de alte boli cronice, au murit.

sursa : adevarul.ro

Dincolo de efectele benefice asupra sănătăţii dinţilor, fluorul în exces pătează dinţii copiilor sub 8 ani. 

Autorităţile americane în domeniul sănătăţii se arată îngrijorate de consumul prea mare de flour, având în vedere multitudinea surselor: apă, pastă de dinţi, apă de gură şi alte produse de acest gen.

Aproximativ 41% din copiii cu vârste între 12-15 ani au această afecţiune, potrivit unui raport al Centrului American pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor.  Afecţiunea  nu ameninţă sănătatea, singura problemă fiind de natură cosmetică. Pentru a preveni pătarea dinţilor, specialiştii recomandă să citiţi cu atenţie eticheta produselor pentru îngrijire dentară, să limitaţi cantitatea pastei de dinţi la copiii sub 6 ani şi să aveţi grijă să nu fie înghiţită. 

Cum recunoaşteţi doza optima

Dacă eticheta sticlei de apă arată mai mult de 2 mg per litru,  luaţi în considerare alte surse de apă pentru copii. Dacă, dimpotrivă, nivelul de fluor este mai mic, poate fi nevoie de suplimente.

sursa : evz.ro

Obişnuinţa românilor de a prăji mai ales în ulei de floarea-soarelui e taxată dur de medici, care îi sfătuiesc să treacă la ulei de rapiţă sau de măsline . Un stil de viaţă sănătos nu include prăjelile sau, dacă o face, cantităţile consumate trebuie să fie extrem de mici. Atunci când apelaţi la această formă de pregătire a mâncării, este foarte important ce uleiuri folosiţi. Cel de floarea-soarelui sau cel extravirgin reprezintă alegerile cele mai proaste posibile pentru că emană mai multe substanţe toxice ce pot fi cancerigene. 
pentru gătit (nu cel extravirgin), cel de rapiţă sau de palmier. Şi foarte important: nu prăjiţi niciodată de două ori în acelaşi ulei.

“Substanţele degajate pot intoxica creierul”

“Cel mai bine este să evităm cât putem să mâncăm prăjit şi mai ales pane, deoarece aceste procese presupun modificări biochimice în alimente ce pot genera substanţe extrem de periculoase, intoxicând creierul. Cel mai mic rău din tigaie îl reprezintă totuşi uleiul de palmier, dar şi cel de rapiţă şi măsline”, explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie. El crede că cel mai bun pentru prăjit este uleiul de palmier, care are un punct de prăjire foarte înalt, 230 de grade.

“Un alt ulei foarte bun este şi cel de rapiţă, un ulei echilibrat în acizi graşi şi rezistent la prăjit. La prăjeală rezistă şi cel de măsline, dar nu cel extravirgin (pe care îl folosiţi la salate şi vinegrete), ci cel de gătit”, detaliază Mencinicopschi.

Pe lângă faptul că rezistă la temperaturi mari şi nu se degradează, aceste uleiuri nu se împregnează foarte mult în alimentul prăjit.

“Un cartof prăjit poate să se impregneze cu ulei până la 30 la sută. Dacă un cartof copt sau fiert are 80 kcal/gram, unul prăjit ajunge şi la 400 kcal/gram. Prima consecinţă este că îngraşă, iar de aici apar boli grave: hipertensiune, accidente vasculare cerebrale, diabet, boli cardiovasculare etc.”, atenţionează profesorul Mencinicopschi.

Nu folosiţi niciodată de două ori acelaşi ulei la prăjit

Pentru a evita cât mai mult posibil riscurile pe care le implică consumul de alimente prăjite, nu folosiţi de mai multe ori acelaşi ulei la prăjit.

“Oricât de bune sunt uleiurile care rezistă mai bine la prăjit, nu sunt lipsite nici ele de riscuri. De aceea, nu folosiţi niciodată de două ori acelaşi ulei la prăjit, pentru că majoritatea compuşilor toxici se degajă la a doua prăjire. Este complet contraindicat”, recomandă Eduard Adamescu, medic nutriţionist la Cabinetul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice “Calea Moşilor” din Bucureşti.

Medicii vă recomandă să vă feriţi cât puteţi de uleiul de floarea-soarelui, de cel din germeni de grâu sau de porumb ori de uleiul de şofrănel din cauza conţinutului de acizi graşi polinesaturaţi, care au efecte nocive pentru sănătate. “Dezavantajul acestor uleiuri este că se descompun în substanţe toxice (cancerigene) la temperaturi mult mai mici decât temperatura optimă de prăjire”, detaliază profesorul Gheorghe Mencinicopschi.

sursa : evz.ro

Sucul de rodie previne cancerul, sucul de merişoare tratează infecţiile urinare, iar cel de prune este cel mai bun laxativ natural. Sucul de portocale este marele aliat împotriva guturaiului.

O culoare vibrantă, un gust delicios şi o doză de vitamine nu garantează valoarea nutritivă a sucurilor. Sucurile conservate sunt “secate” de nutrienţi, iar fresh-urile “de casă” pot avea mult zahăr.

Pe de altă parte, un pahar de suc conţine mai multe vitamine şi nutrienţi decât un fruct, fiind mai concentrat. Medicii recomandă un pahar pe zi, însă, dacă e subţiat cu apă, pot fi consumate chiar 2-3 pahare. Cu ajutorul nutriţioniştilor, am făcut selecţia celor mai sănătoase sucuri.

„După 15 octombrie de-abia vom primi o serie de informaţii despre vaccinul antigripal. De primit, efectiv, nu cred că îl vom primi prea curând”. Este declaraţia medicului de familie Mihaela Neagu Petrovici. Se pare că, deocamdată, de-abia a început fabricaţia vaccinului la institutul Cantacuzino. Trist ar fi să se repete situaţia de anul trecut când, cel puţin în Câmpina, vaccinul a ajuns prin luna februarie. Vremea rece de afară predispune la tot felul de viroze, răceli şi gripe şi, dacă vreţi să fiţi protejaţi, trebuie să vă cumpăraţi singuri vaccinul din farmacii. Preţul de achiziţie diferă de la marcă la marcă, dar se situează în jurul valorii de 30 de lei.

sursa : e-prahova.ro

Medicul Gheorghe Vasile Botica s-a născut în Ucraina,într-un sat de români. Şi-a făcut studiile la Facultatea de Medicină din Chişinău, Republica Moldova, între 1976-1982, cu specializare în anesteologie şi reanimare. Din anul 2000, s-a stabilit în România, la Ploieşti, unde a deschis un cabinet, pe str. Gh. Gr. Cantacuzino nr. 17, aplicând o metodă nouă, neinvazivă, de investigaţii medicale avansate, adică fără a se apela la clasicele ace de seringi.

Reporter: Cum aţi ajuns să vă stabiliţi în România?
Dr. Gheorghe Botica: În anul 2000, am venit în România, împreună cu familia. Românii nu erau încă în Comunitatea Europeană, dar era o deschidere mai mare. În 2001, cu studiile care le aveam, cu 24 de ani aproape, pot să spun, de lucru în anesteologie în Spitalul Judeţean de Urgenţă din Chişinău, m-am adresat autorităţilor de aici. Nu aveau nimic împotrivă să profesez, dar mi-au explicat că nu poate fi recunoscută specializarea. Calitatea de medic nu mi-a putut fi contestată de nimeni, în baza actelor prezentate, dar nu mi-au putut confirma şi specialitatea. Conform legislaţiei de aici, ar fi trebuit să mai fac studii încă şapte ani de zile, doar pentru atestarea acesteia.

Reporter: Ce aţi ales să faceţi, în această situaţie?
Dr. Gheorghe Botica: Am început să lucrez ca medic generalist. Aici, în România, eu cunosc realitatea medicilor, cum o cunoaşte toată lumea. Este foarte greu de lucrat şi de trăit cât de cât decent, având şi copii, care mai sunt şi la facultate… Cu unele relaţii, lucrând la Chişinău atâţia ani, cu specializare şi la Moscova, am început să mă gândesc şi la altceva, la ceea ce aş putea face pentru oameni, în România. Adică, nu doar să lucrez pentru o urgenţă, o diagnoză, să-i dau omului ceva, tratament. Am vrut să încerc să fac ceva mai mult. Adică să combin câteva specialităţi. Ştiind că a apărut acest aparat non-invaziv, care are o posibilitate foarte mare de diagnosticare – subliniez că nu este un laborator portativ, analizele fiind foarte concrete şi foarte aproape de laboratorul tradiţional, ca să zic aşa, având toate avizele Comunităţii Europene şi altele, care vizează lucrul cu acest aparat -, am deschis acest cabinet, ca să simplific diagnosticarea unui pacient.

Reporter: V-aţi axat doar pe această simplificare a analizelor?
Dr. Gheorghe Botica: Nu mi-am propus doar acest lucru. Mi-am pus în gând să fac şi o muncă de prevenire a unor afecţiuni. Eu aş dori ca omul să vină la mine şi să mă întrebe: „Dom’ doctor, cât de sănătos sunt?”. De obicei, ne adresăm medicului atunci când apar deja nişte dereglări în organism. Doctorul îţi pune diagnosticul, îţi dă un tratament şi e bine când se reuşeşte şi stoparea bolii. Dar, în general, e greu să ţii în frâu prin diete, medicaţie, o boală care să nu evolueze, la un moment dat, mai departe. Niciodată o boală nu apare de una singură. Există mai multe dereglări ale organismului, până când ceva iese la suprafaţă. Ca să-ţi dai seama de aceste lucruri trebuie să umbli pe la doi, trei specialişti, care, la rândul lor, te trimit să-ţi faci investigaţiile de rigoare.

Reporter: Practic, cum funcţionează acest aparat?
Dr. Gheorghe Botica: Aducând acest aparat în ţară, am adunat toţi aceşti specialişti într-unul. Diagnozele care le pun sunt foarte corecte şi complete. Pe lângă analiza de sânge, care se face în orice laborator, eu trec mai departe, la analiza principalilor electroliţi din organism, calciu, magneziu, potasiu, sodiu. Apoi trec la sistemul fermentativ, bineînţeles, şi analizele tradiţionale ale glicemiei, colesterolului şi multe altele. Toate aceste analize se fac şi în laborator, dar mai este vorba despre plămâni sau când este vorba despre vascularizare, cât sânge ai în organism, care este vascularizarea creierului, care este funcţia tiroidei, câţi hormoni ai în organism şi alte lucruri – îţi trebuie specialişti. Ori mergi la endocrinolog, pneumonolog, oricum, la un specialist în temă. Eu primesc toate aceste date odată. Principiul pe care funcţionează acest aparat se bazează pe eliminarea căldurii din molecule. Atâta tot! Adică, avem cinci senzori care se pun doi la carotidă, doi la axile şi unul în zona ombilicală, pentru că cele mai aproape de suprafaţa corpului sunt arterele, venele şi sistemul limfatic. Ştiind de câte ori circulă sângele, timp de un minut – pacientul stă la mine 360 de secunde minim, 720 maxim – tot timpul aceşti senzori primesc informaţiile pe care le emite organismul, arătând ceea ce se petrece în interior. De exemplu, dacă noi privim o persoană care e receptată pe retină cu picioarele în sus, creierul prelucrează informaţia şi ne dăm seama cu cine discutăm. Sau ca pelicula cinematografică sau cum lucrează un aparat foto. Este vorba de un schimb de materii. Asta face acest aparat. Adică ceea ce se produce în organism, prin schimbul de materii, apare pe ecran ca nişte date. În mare, cam aceasta este metoda. S-au făcut foarte multe teste de către ingineri de performanţă, până s-a putut lucra oficial cu acest aparat.

Reporter: Aţi putea exemplifica o situaţie, legată de un pacient, prin care această metodă poate preveni apariţia unei afecţiuni?
Dr. Gheorghe Botica: Sunt foarte multe cazuri. Aflând cum răsuflă plămânul, care este vascularizarea într-un minut, care sunt componentele alveolei care intră în actul de răsuflare al plămânului, am putut să-mi dau seama că este ceva acolo, care încurcă. Am trimis omul la radiografie, unde s-a constatat că există o pată pe acel plămân. În copilărie, fără să ştie, a avut TBC, care în orice moment se putea declanşa la vârsta respectivului, de 28 de ani. Omul poate avea o insuficienţă pulmonară sau începe să scuipe sânge ori are alte manifestări. Astfel, a putut acţiona din timp asupra unei boli care putea izbucni oricând. Oricum, eu trebuie să conlucrez şi cu ceilalţi medici, trimiţând pacientul exact la medicul de care are nevoie. Aparatul este un robot, care arată ceea ce vede. Nu poţi pune diagnoze doar pe ceea ce arată el. Dar, uşurează cu mult, timpul de lucru plus eliminarea disconfortului de a fi înţepat, pentru a i se lua sânge. Şi obţii un set de date, pe baza cărora este imposibil să nu-ţi dai seama de modificările organismului său.

Reporter: Acest aparat de investigaţii prin metode neinvazive are un spectru larg de a face analize sau există o limită?
Dr. Gheorghe Botica: Are o arie aproape nelimitată. Din 117 parametri pe care îi primesc, vă daţi seama că vă trebuie mult timp să alergaţi prin laboratoare pentru a-i primi pe toţi. Încă ceva: eu nu cer ca pacientul să vină la mine nemâncat şi cu noaptea-n cap. Pe mine mă interesează ca omul să vină cu adevăratul său ritm de viaţă din timpul zilei. Voi primi acei parametri exact aşa cum se simte el, de fapt.

Reporter: Această metodă, pe care aţi implementat-o în România, vă aparţine?
Dr. Gheorghe Botica: Nu, ideea aparţine academicianului, doctor în medicină, Malykhin. Sper ca, într-un timp cât mai apropiat, să vină şi în România, să-şi facă cunoscute lucrările de specialitate. Metoda se aplică în Rusia din 1994. Eu îi înţeleg şi pe medici şi pe pacienţi, pentru că e ceva nou. Adică, nu-mi iei sânge şi-mi spui anumite lucruri? Trebuie să acceptăm, totuşi, faptul că tehnologia a ajuns foarte departe. 

sursa : zvp.ro

Trei persoane din Gura Vitioarei au ajuns la Spitalul Judeţean de urgenţă din Ploieşti după ce au consumat ciuperci otrăvitoare. Estte vorba de A. Daniel, de 33 de ani, O. Ioan, de 34 de ani şi I. Vasilica, de 60 de ani, diagnosticaţi cu „intoxicaţie acută cu ciuperci”. În urma investigaţiilor efectuate de poliţişti a rezultat că cei trei, cu o zi în urmă, au consumat ciuperci pe care le-au adunat din pădurea din apropierea locuinţei. Dacă starea celor trei este stabilă, nu la fel de norocos a fost şi C. Doru, de 60 de ani, din Ploieşti. Acesta a murit ieri la acelaşi spital după ce a mâncat ciuperci toxice.
Cauzele intoxicaţiilor cu ciuperci
Potrivit medicilor, intoxicaţiile cu ciuperci pot avea mai multe cauze, cum ar fi:
necunoaşterea speciilor de ciuperci comestibile, culegerea în locuri poluate (de pe marginea drumurilor, miriştile de la marginea localităţilor), colectarea ciupercilor bătrâne (ele au proprietatea de acumula substanţe specifice doar lor şi care nu sunt asimilate în organismul uman), cumpărarea acestora din locuri neautorizate, implicarea în culegere a copiilor care nu ştiu să diferenţieze ciuperca otrăvitoare de cea comestibilă, prelucrarea termică deficitară (toxinele ciupercilor sunt foarte rezistente la prelucrarea termică şi nu se distrug, nu se elimină din ciupercă decât la digestie, cu excepţia doar a unor specii), folosirea ciupercilor crude în prepararea culinară. Nu există indicatori specifici ai toxicităţii ciupercilor – ceapa şi usturoiul care se schimbă la culoare, lingura de argint. Gradul de toxicitate se determină doar în urma expertizei în laboratorul toxico-analitic. Este absolut greşit să considerăm că ciupercile ce sunt mâncate de insecte sunt comestibile. Pentru insecte toxina poate fi inofensivă datorită metabolismului diferit de cel al omului.

sursa : observatorulph.ro

sursa : informatiaprahovei.ro

sursa : informatiaprahovei.ro