Prima mentiune documentara a localitatii pare a fi cea din catastifele Brasovului in anul 1529. Localitatea este atestata documentar in anul 1585 sub numele Esteu. In 1591 a fost consemnat ca Istau.

Spre sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (1688-1714), Istaul ajunge in proprietatea domnului, care isi construieste case domnesti la via Corbeanca Dealul Dumbravi) si infiinteaza un targ anual care va deveni vestit, ca si cel al Dragaicei, pe care de fapt il va continua.

La 1790, mica asezare rurala isi avea biserica ei, ca toate asezarile statornice. Cam in aceeasi vreme, pe drumul postei de cai, care lega Buzaul de Ploiesti, au inceput sa se stabileasca in jurul menzilhanelei (statia de posta sau „menzil”) o multime de negustori, carora locul le inlesnea nevoile de schimb cu cele doua centre comerciale mai apropiate si apoi surugii, bicigasii, rotarii, darvarii si pazitorii ce deserveau releul postal. activitatea febrila din statia unde se schimbau caii carutelor de posta, tranzactiile care se incheiau in acest loc au determinat populatia ca incetul cu incetul sa renunte la vechiul nume al localitatii Istau, in schimbul denumirii locului ce le prilejuise o activitate rodnica. ?i astfel apare denumirea Menzil, din care a derivat actualul Mizil.

In anul 1830 a fost declarat oras.
In secolul al XVIII-lea a inceput sa functioneze aici o statie a postei de cai ( “menizil” ), de la care provine numele actual al localitatii.

Epoca de apogeu a Mizilului a fost secolul XIX – cand asezarea a cunoscut o mare dezvoltare comparativ cu Urlati – targul cel mai apropiat si cu mai toate orasele din aceasta zona a Tarii Romanesti. In plus incepand cu anul 1847 incepe construirea drumului de la Ploiesti pe sub deal, pana la Buzau.