Info Prahova si VALEA PRAHOVEI » EDITORIAL

Capat de tara, capete de acuzare

infoprahova.com — Wed, 12 May 2010 13:13:09 +0000

In rechizitoriul formulat de catre Departamentul European Anticoruptie s-a aratat ca numitul – fost popor roman, ca acum si-a pierdut identitatea – a dat dovada de o toleranta excesiva, dusa pana la complicitate. N-a carait nici la mica privatizare frauduloasa (numita si infractiune de mica violenta), nici la marea falimentare (numita direct mare violenta – n.n.). Pluralitate de infractiuni, deci. De asemenea, s-a mai retinut, desi neamul are memorie scurta, ca in perioada 1989 – 2010 d.C. (dupa Ceausescu, ca sa se oripileze sfertodoctii – n.n.) se mai face vinovat de omisiune din culpa. Adica, a facut-o lata cat timp in vreme ce unii erau ocupati cu furatul tarii, ei lacrimau pe tubul catodic, de mila Sclavei Isaura. (Si sclav a ramas – n.n.). Drept circumstanta agravanta se retine faptul ca invinuitul, daca nu a invatat nimic din experienta altor neamuri, o avea, totusi, pe aia a oii capii. De exemplu, a aleia din “Miorita”, care visa, mai dihai decat CV Tudor, numai scenarii puse la cale de unguri, in loc sa behaie ca pericolul vine din interior. (Si-a venit, ca de tradatori n-am dus niciodata lipsa – n.n.). De asemenea, in sarcina (carca) invinuitului neam se mai pune ca s-a lasat fraierit de glasul liderilor de sindicat: “Va trecem noi Vadu Oii, fara taxa !”. Si-au trecut – dar numai calauzele – de partea puterii. (Oile nu mai sunt tefere, fiind suferinde de galbeaza in faza terminala – n.n.).
Un alt capat de tara, pardon, de acuzare, il constituie nebagarea in seama a trecerii sistematice a femeii cu barba pe traseele turistice, a inghititorului de borduri prin Bucuresti si, mai ales, a aluia de scuipa flacari ca sa parjoleasca gospodariile din preajma lui DN1, pentru cauze de inutilitate publica. (Fantanile au ramas neotravite, dar nu ai dupa ce bea apa – n.n.). Astia deja anuntau circul ce va sa vie, dar neamul a ramas subiect pasiv. N-a dat in clocot.
Acest popor se mai face vinovat de dare de mita in forma continuata. Astfel, denuntatorul a mai aratat ca, in repetate randuri, s-au platit acatiste la Cel de Sus (“Doamne, ocroteste-i pe romani!”). Adica, s-a lasat in grija lui Dumnezeu, in loc sa-si ia soarta in mana. Stoic, fredona pe ulite “Vom manca, vom bea si vom dansa/ Ce-o da Domnul, ce-o da Domnul”. Si-a dat cu procentul de 25%.
Alt capat de acuzare: abuz contra intereselor persoanelor, in forma continuata, fiindca a refuzat sistematic (doua decenii – n.n.) sa aleaga pe cei mai buni dintre cei buni, preferand pe cei mai prosti dintre cei prosti. Drept este ca n-avea alte solutii decat Fane de la Barbulesti, Minodora la Maxim, Costica Argint (Of, ce bun era asta la Finante – n.n.), dar puteau sa-i incerce si pe ei, ca doar n-or fi fost mai prosti ca fostii si actualii. Ba, dimpotriva.
Facem precizarea ca, in acest stadiu procesual (sau terminal – n.n.), nu opereaza (dupa cum te opereaza unii medicii cu cap patrat si hanger in mana, in loc de apendicita, de fiere – n.n.) prezumtia de nevinovatie. Sa nu se mai piarda (de parca am mai avea ceva de pierdut – n.n.) vremea cu descinderi, strangere si administrare de probe s.a.m.d.
Ca, intotdeauna, poporul e de vina, iara nu tagma jefuitorilor !

sursa : ziarulprahova.ro

Ziua politicii

infoprahova.com — Thu, 18 Feb 2010 18:54:36 +0000

Numai astazi si maine nu-i sambata. Iar sambata, este 20 februarie. Ziua politicii. A politicii din Romania, iar daca ar fi si dupa unii politicieni, anul acesta, 20 februarie ar putea sa fie declarata chiar si Ziua nationala a politicii.
Nu stiu de ce unele partide au ales sa se reuneasca in congrese in aceasta sambata, la Bucuresti. Oricum, lupta este una mare si stransa. Este cazul social-democratilor, iar cei de la PD-L, ca sa nu zica nimeni ca puteau sa ia din sclipirea congresului deja anuntat, si-au amanat intalnirea, prin SMS, pentru alta data. Iar liberalii, in pregatirea congresului de la inceputul lunii martie, tot fac valuri.
Dupa o campanie prezidentiala extrem de agitata, n-ai mai fi zis ca in Romania, la cateva luni distanta, va fi o atat de mare concurenta pentru sefie, de data asta la nivelul partidelor.
Se fac si se desfac tabere, se coc uneltiri, se strecoara soparle pe sub usa sau pe gaura cheii, se urzesc scenarii si se lanseaza zvonuri false – toate pentru deruta, se anunta demisii spectaculoase. Si asta in interiorul unui singur partid !
Asistand la asemenea evenimente, cei neangrenati politic isi pun cu siguranta urmatoarele intrebari: “Pentru ce atata agitatie? Care este, de fapt, miza ?”
Dar cine sa le dea raspunsuri cand sinceritatea in politica romaneasca nici macar n-a fost inventata?! Si‑apoi, cum sa pozezi in posibil viitor lider cand promiti tot felul de functii – fara numar – precum suna refrenul in melodiile de pe la unele petreceri, ori ii declari dusmani chiar pe cei cu care te tineai de mana, spunand ca formezi o echipa?
Dar, tot politicienii stiu de ce este atat de mare lupta pentru scaune intr-un partid.
Pentru ca – nu-i asa ?- cu toate ca politica uneori te coboara, tot ea te ridica, evident acolo unde trebuie, dar mai ales unde poftesti.
Important este sa fii acolo, in frunte. Sa stie lumea despre tine, sa te vada la televizor atunci cand iti dai cu presupusul inclusiv cand ninge, cand ploua, cand e soare. Iar cat de bine este sa fii intr-un partid, se tot vede de fiecare data cand sunt alegeri. Se intocmesc liste pentru functii de consilieri locali si judeteni, pentru functii de directori la institutii publice si nu numai, pentru posibili ministri, consilieri personali, secretari de stat, ajutor de ministri, sefi de cabinete, ajutor de sefi de cabinet, experti, soferi, angajat de dat cu matura, de spalat vase, de sters praful s.a.m.d.
Cand e vorba de facut liste pentru ocuparea de functii, o data la patru ani, partidele au intotdeauna pregatite cataloagele – cu nume si functia pe care fiecare ar putea s-o ocupe, pentru fiecare in parte existand si recomandarea: “Este bun, pentru ca-i de-al nostru, de la partid!”
Ca se procedeaza exact in acest mod s-a vazut si dupa ultimele alegeri, fie ele locale, parlamentare sau prezidentiale. Partidele care au reusit sa ajunga la butoanele puterii si-au rasplatit membrii fideli, dar in mod special pe cei care au fost in marea familie a… “sponsorilor”, cu functii importante, unde evident si slujbele sunt bine platite.
Prin urmare, cum sa nu fie atata lupta in interiorul unui partid cand se da semnalul ocuparii de functii ?!

sursa : ziarulprahova.ro

Recurs in interesul megastarului Sf. Valentin

infoprahova.com — Sat, 13 Feb 2010 09:30:29 +0000

Daca s-a ratat canonizarea lui Eminescu, iar Stefan cel Mare a prins un culoar favorabil de-a ajuns in calendarul sfintilor, cu Sf. Valentin – acest megastar adorat mai ceva ca Madonna – chestiunea ar trebui sa fie oarecum mai simpla.
Purtat in cuget si simtiri de cateva milioane de romani si alte cateva zeci de agentii de turism, acest sfant a devenit, pe an ce-a trecut, unul de-al nostru, din popor – cel mai iubit dintre pamanteni – importat fara taxe vamale din Occident. Care Occident ni l-a dat fara a ne cere ceva in schimb, fara conditii, cum face FMI, ci numai si numai in spiritul crestinesc al lui “Luati-l ca pesches din partea noastra, ca voi va bateati cu turcii, si le-ati tinut piept, in timp ce noi ne construiam catedrale !” Asadar, pentru Valentin – acest copil de suflet al neamului – ar trebui sa existe un recurs in interesul legii, pentru uniformizarea practicii neortodoxe.

Adica sa fie adoptat prin intermediul autoritatii tutelare fara prea multe fasoane, fara prea multa birocratie. Fara sa fie tinut, ca ultimul om, la coada, la ghiseu, sau sa i se spuna “Veniti taman maine!”, ca azi e ziua lui cea mare. Agentia pentru Protectia Mediului sa-i dea aviz de functionare – acesta fiind deja o institutie – desi poluarea cu el este discutabila, atinge pragul critic. Ba, unii spun ca l-a depasit deja, dar sa nu-i credeti! Totodata, Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, sa-i acorde, in regim de urgenta, cetatenia romana. Cum s-a procedat cu celebrul Max Nicu, de la Herta Berlin – microbistii stiu cine-i asta – pentru a fi convocat la “Nationala” lui Piturca. Iar daca ii zicem asta, se supara cineva? E in dictionar. Sf. Valentin, acest brand comercial – ce scriam despre agentiile de turism? – care ar putea evolua, tot ca fotbalist, atat pe la Avantul Iordacheanu, sau Vointa Vadu Parului, ori Arizona Zalhanaua, cat si la Tricolorul Breaza sau, de ce nu?, chiar si la Steaua, Poli Timisoara sau Unirea Urziceni. Fiindca el este – sau ar trebui sa fie – cum spuneam, de-al nostru, din popor si nu face nazuri daca evolueaza in esaloanele inferioare sau in Champions League.
Pe Sf. Valentin nu l-au ajuns nici flacarile violet (alea roz- bombon cu siguranta ca da, mai ales maine…), nu l-au trantit, sa-si rupa vreo glezna, nici viscolul, nici ploile, lapovitele sau ninsorile. Imun fiind si la gripa porcina, ar trebui luat de catre Ministerul Sanatatii ca exemplu de corp sanatos. Cat despre mintea celor care-l adora…
Dar, pana la stabilizarea situatiei economice a tarii, pana cand Biserica va gasi de cuviinta sa-l inlocuiasca pe Sf. Andrei cu Sf. Valentin, ori Serviciul de politie rutiera sa planteze, inainte de trecerea peste calea ferata, in loc de “Crucea Sf. Andrei”, “Inima lui Sf. Valentin”, se cuvine a fi retinut pentru 24 de ore. Nu de catre procurorii DNA, ci de aia calati dupa noul trend, pentru ca, mai apoi, sa fie pus in conservare, ca si Palatul Justitiei din Ploiesti. Paza – si a Palatului, si a moastelor – o vor asigura fanii, nu trebuie angajata vreo firma. Iar peste cativa ani, tot acolo, se va judeca recursul in interesul megastarului Sf. Valentin.

sursa : ziarulprahova.ro

Cod rosu sau o lumanare pentru Sanatate ?!

infoprahova.com — Sat, 23 Jan 2010 15:37:03 +0000

Chirurgi, specialisti in anestezie, terapie intensiva si medicina de urgenta, cardiologi, medici de familie, rezidenti. Pe toti ii zgorneste Romania si ii asteapta, cu bratele larg deschise, Belgia, Franta, Germania, Marea Britanie, Spania. In plus, ii platesc mult mai bine, fiindca, spre deosebire de tara noastra, toate celelalte state membre ale UE au crescut alocatia bugetara pentru sistemul de sanatate. In 2007, au plecat din tara 1500 de medici, in 2008 – alti 2100, iar in 2009 – inca 1800. Numai in anul pe care l-am incheiat, din cei 41000 de angajati in sistemul de sanatate, 5000 au plecat in alte tari, numai sa nu mai auda de spitalele, de policlinicile, de serviciile de Ambulanta din Romania. Inca de la sfarsitul lui 2009, aproximativ 2400 de medici au negociat plecarea in strainatate, astfel incat din martie va incepe un nou val al exodului. Un rezident este platit la noi cu maximum 15 milioane de lei vechi lunar. In strainatate, ia cel putin 1200 de euro, dar poate castiga si 12.000 de euro lunar. Un studiu al Colegiului Medicilor arata ca 60 la suta dintre medicii din tara intentioneaza sa emigreze, cei mai multi fiind din orasele mici.
Organizatia Mondiala a Sanatatii spune ca, in momentul in care migratia medicilor dintr-o tara depaseste 2 la suta, ar trebui sa se instituie “codul rosu”. La capataiul sistemului sanitar de la noi ar fi trebuit sa se aprinda, de mult timp, nu un bec rosu, ci de-a dreptul o lumanare, fiindca de multa vreme e muribund. De altfel, este aproape o minune cum de a supravietuit din criza in criza, din haos in haos, dupa nenumaratele reforme esuate in care s-au intrecut ministrii Sanatatii din diversele guverne, “ajutati” – cu aceeasi indiferenta sau inconstienta fata de un popor declarat, oficial, pe baza de statistici, cel mai bolnav din Europa – de colegii de pe la Finante, ori de pe la sefia nu stim carui partid. Nu va spunem noi, acum, o noutate, ca directorii de spitale sunt numiti politic, ca banii pentru medicamentele gratuite si compensate sunt directionati (si) politic catre importatori, producatori si distribuitori cu care, absolut intamplator – dar absolut intamplator!!! – are legaturi directe familia unui important lider de partid sau a unui distins parlamentar. Pana si diversi sefi de sindicat tradeaza interesele personalului sanitar pe care il reprezinta cand e vorba despre un tichet de masa in plus sau despre te miri ce alt avantaj, mai marunt sau mai important. Efectul ? Exact acela cu care am inceput aceste randuri: de la medici abia iesiti de pe bancile scolii, la specialisti renumiti – nu putini in specialitati in care sistemul sanitar din Romania era si asa deficitar – au plecat deja cu miile sau tocmai isi pregatesc valizele ca sa prinda valul de primavara al emigrarii ! Intre timp, spitalele sunt pline, fiindca romanii sunt din ce in ce mai bolnavi. Picata din senin, cate o epidemie gen gripa porcina le duce la sufocare. Doctorii si asistentele care au mai ramas, infirmierele, moasele, brancardierii trebuie sa treaca zilnic peste propriile nemultumiri ,dar si peste cele ale pacientilor. Ce bolnav nu se revolta cand i se cere sa vina cu algocalminul de acasa, dar ce curaj mai poate avea un medic sa intre in sala de operatie cand spitalul nu are anestezist sau suficient… anestezic? Cand o pana de curent poate interveni exact cand este cu operatul pe masa, iar pana de medicamente uzuale, de tifon sau de apa distilata, e aproape continua?! Si cate nu s-ar mai putea spune! Sa ne dorim insa cu totii sanatate, sa trecem cu bine si de noul val de gripa porcina si, mai ales, de cel al anuntatelor plecari ale altor mii de medici. Fiindca nu suntem cu totii politicieni ca sa ne permitem sa ne tratam suferintele la Viena si in cine stie ce alte clinici europene, chiar daca am putea avea norocul sa ne reintalnim chiar fostul medic de familie ori chirurgul de la spitalul din orasul nostru mic.

sursa : ziarulprahova.ro

Pârvu George Daniel este de profesie colindător

infoprahova.com — Tue, 29 Dec 2009 10:37:00 +0000

George Daniel Pârvu este colindător de aproape 12 ani

În fiecare an, imediat după 6 decembrie, pentru Dan începe o perioadă foarte aglomerată, cea a mersului cu colindul. Obiceiurile străvechi s-au păstrat foarte bine în satul său natal, Ciorani.

“Bună-dimineaţa”, “Sara-i mare”, “Steaua”, “Colindul”, “Pluguleţul” sau “Plugul mare” sunt doar câteva dintre colindele tradiţionale, păstrate exact ca în vechime în câteva sate din Prahova. Atât colindătorii cât şi gazdele se pregătesc din timp pentru aceste evenimente considerate de mare importanţă.

Mersul cu colindul începe de la vârste fragede, aproape imediat după ce copilul poate vorbi şi poate continua până când băieţii se căsătoresc. Şi asta pentru că participarea la unele dintre aceste tradiţii este exclusiv apanajul sexului masculin.

Ca şi Dan, mulţi colindători devin astfel profesionişti cu vechime, ei având şi rolul de a transmite mai departe textele, costumele şi punerea în scenă a obiceiurilor.

De obicei, corul de colindători păstrează aceeaşi componenţă ani în şir, iar fiecare băiat întruchipează în fiecare an personajul asumat încă de prima dată când a fost la colindat: Irod, mag, înger, ofiţer sau păstor, în cazul colindului cu “Steaua”.

Dan, de exemplu, este ofiţer în fiecare an, încă de la 5 ani, când s-au pus “bazele” trupei lui de colindători. Ofiţerul nu este un personaj prea îndrăgit, pentru că el este cel care primeşte ordin de la împăratul Irod să omoare toţi pruncii cu vârste sub 2 ani. “Chiar dacă aş fi vrut să fiu unul dintre magi sau păstorul, cineva trebuia să fie şi ofiţer, aşa că am acceptat”, spune Dan.

O lună de pregătiri

Ca şi ceilalţi copii sau adolescenţi din sat, Dan începe din timp repetiţiile pentru micile scenete, confecţionează obiectele simbolice pentru steaua sau sorcova şi îşi curăţă costumele sau le aduce îmbunătăţiri.

Haina militară pe care o foloseşte pentru a veridicitate rolului de ofiţer a folosit-o şi tatăl său, iar el, probabil, o va da mai departe copiilor săi. Şi celelalte costume ale colegilor – o haină din blană de oaie, un costum tradiţional românesc şi o pelerină din mătase – au îmbrăcat multe generaţii de copii din sat.

Un obiect căruia i se acordă o mare importanţă este Steaua, o structură romboidală din lemn, în centrul căreia este o icoană a Mariei cu Pruncul, împodobită frumos şi foarte colorat cu flori naturale sau artificiale.

Confecţionarea ei este sarcina întregului grup şi începe cu multe zile înainte. Între grupurile de colindători este o adevărată competiţie, fiecare dorind să aibă Steaua cea mai frumoasă.

Zilele următoare se termină ultimele pregătiri pentru Plugul cel Mare, o structură imensă, de obicei un car împodobit cu brazi şi multe flori la care participă întreg satul. Şi Dan are un rol activ în această tradiţie: va merge pe lângă plug, cu un bici în mână, iar în timp ce va trozni din el pentru a alunga toate relele, va ura tuturor un an nou mai bun şi îmbelşugat.

Întrebări şi răspunsuri

Cum este la colindat?

Îmi face mare plăcere să mă scol foarte de dimineaţă, să mă întâlnesc cu ceilalţi băieţi şi să punem la punct ultimele detalii. Apoi să mergem pe uliţe, la casele oamenilor, să-i anunţăm în felul nostru de minunea care s-a întâmplat: Naşterea Domnului. Îmi place că ne privesc cu seriozitate, chiar dacă ştiu că în restul timpului mai facem şi trăznăi.

Te gândeşti că peste ceva vreme nu vei mai merge cu colindul?

Deja am 17 ani, mai am puţin timp, doar patru sau cinci ierni. Dar îi voi învăţa pe fraţii mei mai mici toate obiceiurile şi îmi va face mare plăcere să primesc şi eu colindători, să trec de cealaltă parte a baricadei, a celor care primesc urările.

Ce-i place

Dan are preocupări specifice vârstei lui: îi place muzica modernă, să meargă la discotecă şi să se întâlnească cu prietenii. Toate acestea nu sunt însă incompatibile cu respectul aproape sfânt pentru tradiţiile româneşti.

Ce nu-i place

Nu-i plac colindătorii de la oraş care sacrifică din obiceiuri pentru interese financiare. Spune că unii dintre ei nu ştiu textele sau nu au în grup toate personajele pe care le presupune “Steaua” sau „Capra”.

Profil

Născut. 14 ianuarie 1992

Studii. Elev în clasa a XI-a la Grupul Şcolar Valea Călugărească

Familie. Are trei fraţi.

Sursa : adevarul.ro

Semcu mai dă un cap în gură

infoprahova.com — Tue, 24 Nov 2009 10:53:49 +0000

Două Dacii – una cumpărată în 1994, alta în 1995, un Cielo cumpărat în 1996, trei apartamente – unul în Urlaţi, unul în Ploieşti, unul la Rădăuţi, venituri de 63.000 de lei obţinute din idemnizaţiile ca parlamentar şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, 89.997 de lei obţinuţi ca dividende de la o societate în care este acţionar, 30.000 de lei obţinuţi ca dividende de la o altă societate unde este acţionar, un credit de 60.000 de euro contractat în 2007. Acesta este în cifrele anului fiscal 2008 Adrian Semcu, preşedinte al PNL Prahova aflat la al doilea mandat şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova din 2008.

Din 1996 Adrian Semcu s-a dedicat total muncii politice şi a renunţat la achiziţii inutile cum ar fi, de exemplu, un Tico. Din această postură, de şofer care schimbă Dacia din ’94 cu cea din ’95, după starea de spirit pe care o are pe moment, iar atunci când vrea să-i rupă gura lui Mircea Cosma vine la negocierile politice privind alianţa pentru turul II cu Cielo din ’96, l-a scos preşedintele Semcu pe locul trei pe prezidenţiabiul Antonescu pe locul trei în Urlaţi şi comunele înconjurătoare. Doar banchetele tocitei Dacii din ’94 sau, după caz, ’95, ne pot spune cât au fost ele de birjărite în ziua votului într-un colegiu în care 9 din 11 primari sunt PNL de către modestul financiar, dar inimosul preşedinte al PNL Prahova. Probabil pentru Adriana Săftoiu, deputatul PNL din zona Urlaţi, preşedintele organizaţiei din Prahova este un excentric. I-a văzut forţa atunci când a scos-o deputat într-un colegiu despre care ea ştia că există doar din schiţele lui Caragiale. Atunci a văzut puterea de mobilizare a unui nativ din Urlaţi care atunci când îşi pune în cap ceva, nu se lasă până nu-i iese. A văzut cum primarii se aplecau în faţa lui ca firele de grâu în faţa furtunii şi cum aceştia au dus o campanie care a scos-o deputat. A fost martora vie a istoricelor întâlniri de la Fetească Neagră unde, când tipul uşor bondoc se dădea jos din prăfuita Dacie de producţie 1994, tot personalul, de la şef de cârciumă la ultimul ospătar intra în vrie, apărea separeaul şi, ca printr-o minune, mesele se umpleau de bunătăţuri. Probabil a şi suferit când ceilalţi se înfruptau din specialităţile casei iar ea, ţinând la siluetă, ciugulea ca o vrăbiuţă dintr-o sălăţică de fibroase. Cu siguranţă a mâncat o dulceaţă şi a băut o apă plată pe prispa chestiei faraonice din vârf de deal căreia localnicii din Valea Călugărească i-au pus ciudatul nume de Casa lui Semcu.

Cred că s-a mirat în sinea ei când a văzut cum adunau profesorii mari colective de elevi care o aclamau la întâlnirile electorale fără să ştie, sărăcuţa, că domnul acela excentric se ocupase personal de organizarea lor. Revenind la oile noastre, scorul pe care Semcu l-a scos duminică la el acasă, într-o regiune în care concesiunile familiei depăşesc mii de hectare, în care nu mişcă o afacere serioasă fără binecuvântarea sa, are o semnificaţie aparte. Echivalează cu un cap în gură dat liberalilor prahoveni şi arată faptul că lui Semcu îi convine de minune un PNL de 10% – 15% în Prahova, fără de care nici PSD nici PDL nu pot guverna judeţul, oraşele sau comunele.

Arată că pentru Semcu este mult mai important ca, având acestă forţă la îndemână, să-şi pună prietenii de familie, finii, apropiaţii, în funcţii cheie ale administraţiei publice sau ale societăţilor deţinute de primării sau consiliul judeţean, decât să lupte ideologia liberală sau pentru candidatul partidului. Şi cred, eu, mai arată un lucru foarte important. Îi este teamă de Adina Vălean, probabil singurul liberal cu funcţie, forţă şi principii care mai calcă pragul PNL Prahova. Altminteri, zic eu, ar fi scos pentru Crin Antonescu măcar scorul pe care l-a obţinut pentru Adriana Săftoiu.

Sursa : observatorulph.ro

Tipizatele electorale

infoprahova.com — Tue, 24 Nov 2009 08:40:32 +0000

Cat timp nu s-au aflat in competitia pentru frangerea inimilor alegatorilor, politicienii nostri ne desfatau cu tot felul de subiecte, pe care le scoteau precum un prestidigitator din palarie, trimitandu-ne, de la o zi la alta, spre noi orizonturi de discutii, pentru a uita, de fapt, ceea ce era, totusi, important. Mai ales presedintele inca in functie a vorbit despre tepe prin fata Palatului Victoria, despre cercuri de interese care bantuiau prin acelasi imobil si carora dorea sa le aseze cate o lumanare la cap, despre coruptia asupra careia vantura o barda ce urma sa o taie din radacina, dupa care a uitat de toti si de toate, vazandu-si doar de propriul interes ce-l macina zi si noapte: al doilea mandat. Dar nici companionul acestuia din turul al doilea – este vorba despre Mircea Geoana – nu se lasa mai prejos, el cautand sa tina hangul pedelistilor, deci si lui Traian Basescu, pentru ca, nu-i asa, se afla la guvernare – de dragul puterii cu orice pret – si nu prea putea iesi din front. Asa ca se cam lupta cu morile de vant, succesele cu care se poate lauda fiind doar rezultatul santajului cu iesirea de la guvernare; este vorba despre unele masuri cu caracter social – respectiv majorari de pensii si salarii – pe care avea sa le exploateze cu varf si indesat in campania electorala. Si ne vom opri la aceste doua exemple deoarece, in actualele conditii, n-ar mai avea rost sa mai scormonim ce-au spus unii sau altii asa, precum un patefon defect, care relua acelasi text cand sarea acul de pe placa zgariata!
Vom face vorbire, deci, despre cei doi vajnici combatanti care, in prima parte a campaniei prezidentiale, au repetat cam aceleasi texte, de parca pe gura le ieseau niste… tipizate electorale. Astfel, Basescu nu a scapat nicio ocazie sa se refere la nou-descoperitii sai dusmani de moarte – nimeni altii decat mogulii din presa, langa care ii lipea, invariabil, cu acelasi adeziv, pe Iliescu, Hrebenciuc, Voiculescu si nelipsita trupa de la Grivco. La randul sau, Geoana, ca un flasnetar, repeta aceleasi texte – fireste cu caracter economico-social – amintindu-ne astfel de acel pedagog de scoala noua caruia “scolerul” (prostovanul) ii raspundea, invariabil, la oricare dintre discipline, cu aceeasi lozinca pe care o invatase despre… castravete!
Cu alte cuvinte, in ciclul I al campaniei prezidentiale, nu prea am avut parte de acele proiecte de care tara si romanii au nevoie – mai ales ca sa iasa cat mai repede din criza – ci de lozinci, de ura nedisimulata, de defecte cat parul aratate in ochii… altora; dar, mai ales, n-am vazut niciun moment ca vreunul dintre cei doi pretendenti la fotoliul de prima marime de la Palatul Cotroceni sa-si asume vreun firicel de raspundere pentru situatia in care se afla, acum, tara si poporul ei. Criza a venit de-aiurea, necazurile ni le-au trimis altii, noi nu stim nimic pentru ca, vorba romanului, cineva, in pod, jupoaie capra! Din aceasta cauza, nu-i exclus ca, si in campania pentru turul al doilea, sa auzim tot un fel de lozinci, injurii si acuzatii reciproce cu tot cortegiul de dosare, listinguri si inscenari, care sa ne creeze aceeasi lehamite de care am mai avut parte si pana acum dinspre dragalasa noastra clasa politica. Asa ca, acum, candidatii ramasi in cursa pentru sefia statului trebuie sa fie foarte atenti la modul in care manipuleaza… tipizatele electorale, iar noua, electoratului, ne revine misiunea de a fi cat se poate de vigilenti, sa nu le mai acceptam si sa le cerem sa-si asume, pur si simplu, raspunderi in virtutea prerogativelor spre care ravnesc.

Leon CHIRILA de la Ziarul Prahova

La Piraeus Bank iei credit mic doar dacă ai salariu mare

infoprahova.com — Mon, 02 Nov 2009 11:57:31 +0000

Am nevoie de bani şi singura soluţie este să-mi fac un credit. Chiar dacă e criză, sper ca banca la care mă duc să mai dea bani. Acesta este pretextul meu de astăzi pentru a pune la încercare comportamentul funcţionarului, de data aceasta bancar, în relaţia cu clientul.

Astăzi de dimineaţă, orele 11.00. Intru în sediul Piraeus Bank din centrul Ploieştiului pentru a mă interesa în ce condiţii pot lua un credit. Întreb agentul de pază de unde pot afla informaţii despre credite. Acesta îmi indică două birouri la care lucrau două doamne. După câteva secunde de aşteptare, una dintre doamnele respective mă invită să iau loc. “Bună ziua! Cu ce vă pot ajuta?”, mă întreabă funcţionarul bancar. “Aş dori să-mi fac şi eu un credit şi vreau să ştiu ce acte trebuie să aduc şi ce condiţii trebuie să îndeplinesc”, îi explic eu. “Aveţi mai mult de 21 de ani?”, mă întreabă ea. “Da!”, îi răpund eu. “Ce vechime în câmpul muncii aveţi?”, întreabă femeia. “Am vreo trei ani şi ceva de zile”. “Ca să faceţi credit la noi trebuie să aveţi salariul de minim 1.200 de lei net lunar. Aveţi?”, îmi explică. “Da, am”, îi răspund eu. “Alte credite, carduri?”, întreabă ea. “Credite nu. Am un card pe care pun bani. Am avut şi unul de credit, dar am terminat cu el”, îi explic eu. “Bonuri de masă luaţi?”, mă întreabă ea. “Nu, e vreo problemă?”, îi răspund eu. “Nu, nu e, dar se adunau şi astea la venit”, îmi explică ea. “Şi aveţi idee cam la ce sumă m-aş încadra cu salariul ăsta?”, întreb eu. “Undeva la maxim 100 de milioane de leu vechi. Nu o să primiţi mai mult”, îmi spune funcţionarul. “E bine şi aşa. Nu cred că o să am nevoie de mai mulţi bani”, spun eu. “Ei, atunci e bine. Va trebuie să-mi aduceţi copie integrală după cartea de muncă, fişa fiscală pentru anul 2008, buletinul de identitate şi adeverinţa de venit pe care vi-o dau eu acum”, îmi explică funcţionarul şi îmi intinde o adeverinţă tip. “Vă rog frumos, puteţi să-mi notaţi şi mie pe ceva lista cu acte, ca să nu o uit? Şi, dacă se poate, să-mi spuneţi şi mie cum vă numiţi, ca să ştiu să vă caut când mă întorc”, o rog eu. “Cum să nu. Tot pe mine mă veţi găsi şi data viitoare aici”, îmi răspunde ea amabilă, îmi notează pe un bileţel lista cu actele şi îmi intinde o carte de vizită. Plec mulţumit de informaţiile primite de la Cristina Chiotoroiu, funcţionarul de la Piraeus Bank, motiv pentru care îi dau nota 10. Totodată, dau nota 1 Guvernului pentru că în ciuda promisiunilor că se vor relaxa condiţiile de creditare, pentru a lua 10.000 de lei trebuie să ai un salariu de 1.200 de lei.

Sursa : ObservatorulPh

Spitalul Judeţean a ajuns la fundul sacului

infoprahova.com — Mon, 19 Oct 2009 17:29:49 +0000

Interviu cu managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă, dr. Adrian Strîmbeanu

Pe fondul crizei economice, mai putem spera la un nou spital judeţean în Ploieşti?

Nu sunt eu abilitat să vorbesc despre asta, pentru că nu intră în atribuţiile mele, dar pot să vă spun că, la un moment dat, discuţiile au avansat către un spital regional. Deci s-a pus problema construcţiei unui spital şi mai mare, nu unul judeţean ci unul regional. La acest moment, însă, nu sunt semnale de demarare a lucrărilor nici pentru unul nici pentru celălalt.

În ţară sunt spitale aflate în pragul falimentului. În ce situaţie este Spitalul Judeţean Ploieşti?

Nu suntem în situaţia de a pune pacienţii să aducă medicamente sau materiale sanitare de acasă dar, într-adevăr, serviciile medicale care sunt realizate nu pot fi plătite de Casa de Asigurări de Sănătate la nivelul realizărilor. Aşa că unele servicii medicale sunt plătite cu întârziere. De aceea există şi la noi situaţii în care din datorii care erau în termen sunt acum depăşite. Şi aici este vorba despre medicamente.

La întreţinere aveţi datorii?

Din fericire, aici nu. Până la momentul acesta, la utilităţi nu avem nicio datorie.

Există riscul să nu mai primiţi medicamente?

În momentul acesta nu avem semnale că ar exista distribuitori de mdicamente care să refuze să mai onoreze contractele. Dar vorbim strict de acest moment. În schimb, Casa de Asigurări ne-a trimis o adresă prin care ne înştiinţează că vom primi banii aferenţi drepturilor salariale şi, eventual, a unei părţi din sumele necesare achitării utilităţilor. Numai că bugetul de venituri şi cheltuieli al unei unităţi sanitare se construieşte din două mari capitole: „cheltuieli de personal” şi „bunuri şi servicii”. La capitolul „bunuri şi servicii” intră plata utilităţilor, medicamente, materiale sanitare, hrana bolnavilor, reparaţii curente. Deci dacă banii pe care îi primim vor ajunge numai pentru plata drepturilor salariale şi pentru o parte din plata utilităţilor înseamnă că am putea avea şi noi probleme cu restul bunurilor şi serviciilor pentru care nu vom mai avea sumele necesare.

Deci de investiţii nici nu se mai pune problema…

Sub nicio formă, şi mai ales cu bani din veniturile proprii ale spitalului.

Veniturile proprii spre ce sunt orientate?

Veniturile proprii merg spre plata drepturilor salariale, pentru plata utilităţilor şi pentru toate cele enumerate mai devreme. Noi avem un buget care rezultă din prestarea unor servicii medicale, noi nu suntem o unitate bugetară, nu suntem plătiţi de la bugetul de stat.

S-a rezolvat problema lipsei de medici?

Spitalul Judeţean nu resimte foarte acut criza de medici, aşa cum se întâmplă în alte unităţi sanitare. Ar mai fi nevoie la Anestezie-Terapie Intensivă şi la Radiologie, şi ne-am bucura dacă am avea şi mai mulţi medici specialişti în medicina de urgenţă. La medicina de urgenţă chiar se poate spune că e o problemă. Dar, cu efort, numărul existent acoperă strictul necesar.

Situaţia socio-economică a influenţat în vreun fel numărul pacienţilor? Sunt mai mulţi bolnavi?

La Spitalul Judeţean adresabilitatea este permanent crescută. Indicele de ocupare a paturilor este mare în orice condiţii. Dacă alte spitale au un grad de ocupare de 0,80%, să zicem, indicatorii noştri sunt de peste 1%. Asta înseamnă că în cele 365 de zile ale anului nu există niciun moment să nu avem bolnav în pat. Ba, mai mult, sunt situaţii în care secţiile sunt supraaglomerate, sunt momente când avem câte doi bolnavi în pat. Adresabilitatea este în continuă creştere, patologia este de o complexitate deosebită tot timpul, pentru că Spitalul Judeţean are 21 de specialităţi, iar bolnavii care nu pot fi trataţi în alte unităţi din reţeaua sanitară, apelează la servicile medicilor specialişti de la noi.

Se mai fură, se mai distrug bunurile spitalului?

Probleme mari nu ar fi. Se mai fură din grupurile sanitare. Se fură capacele de la toalete, lanţurile, hârtia igienică… dar în rest nu. Nu au atentat la aparatură, pentru că oricum nu ar avea ce face cu ea. Din păcate am constatat un comportament deloc civilizat de folosire a grupurilor sanitare.

Mai faceţi sondaje de opinie? Sunt mulţumiţi pacienţii de ce le oferiţi?

Permanent. Fiecare foaie de observaţie are un chestionr prin care la plecarea din spital fiecare pacient îşi poate exprima părerile vizavi de tot ce i s-a întâmplat. Chestionarul cuantifică gradul de satisfacţie al pacientului, din punct de vedere al asistenţei medicale primită din partea medicilor, a asistenţilor, a infirmierilor, din punct de vedere al condiţiilor hoteliere, din punct de vedere al hranei. Chestionarele sunt anonime, aşa că pot fi completate fără reţineri. Ne bucurăm să constatăm că marea majoritate a înţeles că în spital vii pentru asistenţă medicală. Eşti văzut de un medic, esti diagnosticat, ţi se fac nişte investigaţii amănunţite, primeşti un tratament şi pleci, dacă nu ai alte afecţiuni, vindecat. Lucrurile sunt văzute pozitiv. Mai sunt şi pacienţi care se uită cu un ochi critic la condiţiile hoteliere, ne reproşează că nu sunt suficiente grupuri snitare, că le-ar fi plăcut un alt tip de toaletă… Cele mai multe nemulţumiri apar la capitolul condiţii hoteliere. Este un adevăr, dar nu trebuie uitat că într-un spital primordială e asistenţa medicală.

Când devine funcţional laboratorul de cardiologie intervenţională?

Curând. S-a scurs ceva timp de la amenajare, dar a trebuit să scoatem postul la concurs şi să organizăm concursul. Iar medicul care a fost desemnat să lucreze la noi a fost angajat la un alt spital, iar acum trebui să-şi perfecteze actele de angajare la noi. Dar suntem foarte aproape. Avem spaţiul, care trebuia să îndeplinească mai multe condiţii, avem apartura care acum este completă, avem medicul specialist, care a lucrat la Institutul „C.C. Iliescu” din Bucureşti şi care are experienţă, avem asistenţi medicali pregătiţi pentru aşa ceva.

Ce v-aţi mai fi dorit pentru Spitalul Judeţean?

Şi ca dorinţă şi ca necesitate, ar mai fi nevoie de un computer tomograf nou, performant, care să acopere nevoile foarte mari ale spitalului. Dar în general ar mai fi nevoie de ecografe, de artroscop, de gastroscop… Este nevoie de apartura numită generic imagistică. Altfel lucrezi dacă ai trei sau patru aparate, vezi mai mulţi bolnavi o dată. Cu un gastrosop, de exemplu, nu poţi vedea decât cel mult patru bolnavi pe zi. Având mai multe, vezi mai mulţi bolnavi, iar timpul lor de aşteptare ar fi mai mic. Am avea nevoie de o dublare a numărului de aparate de performanţă. Nu ar mai sta nici medicii peste program, pentru că bolnavul trebuie consultat, şi nici pacientul nu ar mai sta internat cât stă acum.

Sursa : Republicanul

Cine minte mai mult?

infoprahova.com — Mon, 19 Oct 2009 15:20:45 +0000

După ce anul trecut a lansat gogomănia cu 25.000 de euro pentru fiecare căpşunar revenit în România, Geoană loveşte din nou: statul să plătească, în locul datornicilor, ratele bancare pe o perioadă de 12 luni. Aşadar, s-a dat startul minciunilor electorale, unde figurează deja drumurile suspendate ale lui Oprescu sau mia de kilometri de autostradă a lui Radu Berceanu.

Nu pot să nu-mi aduc aminte şi de gogoşile lansate de politicienii locali în campanile precedente, când Mircea Cosma promitea un salariu minim de 200 de euro, iar Andrei Volosevici, primarul Ploieştiului pentru cei care nu au auzit de acest nume, locuri de joacă şi parcări etajate în fiecare cartier al oraşului. Şi, atunci, nu poţi să nu te întrebi chiar atât de proşti ne cred aceşti oameni? Raspunsul este afirmativ din moment ce politicienii continuă să promită marea cu sarea în campanile electorale. Dacă adăugăm sacoşele cu ulei şi zahăr, cântare electronice sau aparate de radio de unică folosinţă, împărţite bizonilor (termen folosit de politicieni pentur votanţi) atunci să nu ne mirăm dacă preşedintele României nu va fi, peste câţiva ani, un Gigi Becali sau EBA. Dacă tot au ajuns ei europarlamentari, de ce nu ar fi şi şefi de stat? Aşa să ne ferească Dumnezeu!

Sursa : ObservatorulPh